daca vreti o diploma pentru puiul vostru

stiti ce aveti de facut: mail la povestipersonalizate@yahoo.com sau comentariu pe blog.
ce includeti:
-numele copilului (nume+prenume sau doar prenume)
-data la care doriti sa-i acordati diploma (optional)
-data la care i-a cazut dintisorul
-obiectul "pacifier"


Nota: imaginile de pe diploma pot fi modificate, asa ca daca stiti personajul de desene animate preferat, includeti si aceasta informatie in e-mail/comentariu.

diploma de baiat mare

cum il convingi sa renunte la pacifiers?

in limba romana, nu exista (inca)un echivalent pentru termenul "pacifier."
in esenta, un "pacifier" este un obiect de care cel mic nu vrea nici in ruptul capului sa se desparta atunci cand vine ora de culcare. poate fi biberonul, o jucarie de plus, o patura, orice obiect fara de care refuza sa paseasca pe taramul viselor.
pentru cei mici, atasamentul de un "pacifier" reprezinta una din metodele de a se simti in siguranta, de a se simti aparat.
totusi, nu este indicat sa-i permiteti sa dezvolte o anumita dependenta de aceste obiecte, insa orice incercare de a-l dezvata sa mearga la culcare cu un "pacifier" trebuie gandita foarte bine inainte si pusa in aplicare cu tact.
Ce sa NU faci?:
-nu i le lua pur si simplu din camera, chiar daca ii oferi o explicatie pentru gestul tau
-nu i le arunca
-nu i le ascunde
-nu il forta sa renunte la ele
-nu il certa pentru ca are acest obicei
Ce ai putea sa faci?
Urmatoare data cand puiului tau ii cade un dintisor, spune-i ca odata cu pierderea dintelui, a devenit baiat sau fetita mare. Si ca Zana Maseluta, care colectioneaza dintisorii pierduti de baietii/fetitele mari, verifica in fiecare noapte care dintre copiii din lume a mai devenit baiat/fetita mare. Tuturor acestor copii, Zana Maseluta le lasa o diploma, scrisa chiar de ea, in care da de stire lumii intregi despre marele eveniment.
Apoi, spune-i ca Zana le cere intotdeauna ceva in schimb copiilor care au devenit mari, ca sa ii faca fericiti astfel pe cei care inca mai au de crescut. Astfel, ca sa-i demonstreze Zanei Maseluta ca a devenit baiat/fetita mare, un copil trebuie sa-i lase la piciorul patului dintisorul pierdut si obiectul "pacifier." Ea vine in miezul noptii, pune dintisorul intr-o cutiuta argintie in forma de stea pe care e scris numele copilului si apoi impacheteaza "pacifier-ul" in hartie colorata, il leaga cu o funda mare si rosie si zboara repede-repede la casa unui copil care inca nu si-a pierdut niciun dintisor si lasa "pacifierul" in camera acestuia, drept cadou.
Asa ca daca vrea ca Zana Maseluta sa le spuna tuturor ca ea/el e baiat/fetita mare, trebuie sa renunte la "pacifier" si sa o ajute pe Zana sa-l dea cadou unui copil mic.
Eventual, pentru a face evenimentul cat mai putin neplacut pentru copil, cumpara hartie de impachetat colorata si propune-i celui mic sa impacheteze el cadoul si sa-i transmita un mesaj Zanei sau copilului ce va primi obiectul drept cadou (cum sa aiba grija de el, ce nume are-daca e o jucarie de plus).

prima poveste personalizata-Ursuletul intelept

Acum multi-multi ani, undeva departe-departe, aproape de capatul lumii, traia un ursulet pe nume Denis. Avea blana cafenie, piciorusele scurte si groase, ochii calzi si mari si o pata alba ca laptele fix pe nasucul jucaus. Lui Denis i se dusese vestea, intai prin padure, si apoi prin toata lumea ca era un ursulet foarte intelept. Desi avea numai 5 ani, Denis stia multe lucruri interesante si spunea niste povesti extraordinar de frumoase. In fiecare seara, toate animalele se adunau intr-un loc secret din padure ca sa-l asculte. Si el le spunea cate o poveste.
Asta-seara, ursuletul Denis, ajuns la locul depanarii de istorii, le-a spus animalelor:
„Astazi am sa va povestesc despre un baietel foarte curajos, pe care l-am cunoscut cand ma plimbam printr-o tara numita Romania.”
Vulpile, lupii, iepurasii zglobii si caprioarele cu pielea fina si moale, toti au ciulit urechile sa asculte istorisirea despre baietelul curajos din Romania.
„Intr-o zi, cand strabateam tara-n lung si-n lat, un baietel, vazandu-ma ca mergeam cu biberonul in mana (pe vremea aceea eram mic si inca beam din biberon), m-a oprit din drumul meu si m-a intrebat:
-Ursuletule, nu esti cam mare ca sa bei din biberon? Esti aproape la fel de inalt ca mine si ai mainile groase si puternice. Nu se poate sa fii doar un pui.
-Mai bine te-ai prezenta mai intai, asa e politicos, i-am raspuns eu raspicat.
-Pe mine ma cheama Stefan. Si Robert. Dar pe tine cum te cheama, ursuletule?
-Eu sunt ursuletul Denis. Si sa stii ca inca sunt un pui si de asta inca beau cu biberonul. Numai ca acum am facut „carie de biberon” si nu mai pot sa beau. Si mi-e asa sete…
-Ce e aia „carie de biberon?”
-E o boala pe care o fac dintisorii daca noi copiii bem de prea multe ori pe zi din biberon.
-Eu am 7 ani. Nu mai beau de mult timp din biberon. Si nici degetul nu mi-l mai sug. Sunt baiat mare acum. Si eu nu am carii. Asa mi-a spus dentistul de fiecare data cand am fost la el.
-Ia deschide gura, ca prea te lauzi. Vreau sa ma conving ca nu ai carii.
Stefan a deschis gurita si l-a lasat pe ursulet sa-i analizeze dintii.
-Uite, a tipat Denis. Stiam eu ca m-ai mintit. Ai o maseluta cariata.
-Nu e adevarat. Doctorul mi-a spus ca am dintii sanatosi.
-Da, dar ti-a spus asta ultima oara cand ai fost la control. De atunci, sunt sigur ca ai mai uitat sa te speli pe dinti. De cate ori te speli pe dinti pe zi?
-De doua ori.
-Si sigur n-ai uitat intr-o zi sa te speli? Sau te-ai spalat numai o data?
-Ei, si ce daca? Doar n-am facut carie ca am uitat o data sa ma spal pe dinti.
-Ba exact de aia ai facut. Ca sa ai dintii sanatosi, trebuie sa te speli in fiecare zi de doua ori. Altfel, ti se imbolnavesc dintii.
-Si acum eu ce fac daca am o carie? Daca ma spal bine-bine pe masea, imi trece?
-Trebuie sa te duci la dentist. Tu singur nu poti sa faci bine dintele. Doar doctorul o poate face.
-Dar daca ma doare? Am vazut eu ce aparate si instrumente are dentistul in cabinet. Mi se face frica numai cand ma uit la ele. Si toata lumea spune ca doare cand dentistul iti face bine dintii.
-Mbine…nu te duce. O sa ajungi ca varul meu, Marty. Care e cu 10 ani mai mare si bea din biberon.
-Mai mare rusinea. Cum sa bea din biberon daca e mare?
-Pai pentru ca nu mai are dinti. Acum cativa ani, i s-a imbolnavit si lui un dinte. Si nu a vrut sa merga la dentist pentru ca ii era frica, asa cum iti e si tie. Si incet-incet, maseaua i s-a imbolnavit din ce in ce mai tare. Si inainte sa cada, a imbolnavit-o si pe cea de langa ea. Si fiecare dinte bolnav l-a imbolnavit pe cel de langa el si apoi a cazut. Si intr-o zi, varul meu Marty a vazut ca nu mai avea nici un dinte. Si de atunci, bea din biberon. Si mananca numai fructe si legume pasate si supe, pentru ca nu are cu ce sa mestece.
-Cum asa? Pai maselutele cad dupa ce sa imbolnavesc? Pot sa patesc si eu asta? Eu nu vreau sa raman fara dintisori.
-Daca o sa te duci la dentist, nu o sa ramai. Dar daca nu…
-Pai si tu? Si tu ai carie! Tu de ce nu te duci la dentist?
-Eu o sa ma duc maine, azi dentistul meu era ocupat si mi-a zis ca abia maine poate sa-mi repare dintele. Hai si tu cu mine! Te asigur ca nu doare deloc. O sa intri cu mine ca sa vezi tot ce face dentistul cand repara o masea cariata. Si-apoi o sa stau cu tine sa vad si eu cum iti face doctorul dintele sanatos.
A doua zi, eu si Stefan am mers impreuna la dentist. Acolo, doctorul mi-a spus sa ma asez pe scaun si sa deschid gura mare ca sa vada ce masea era cariata. Apoi, in doar cateva minute, a curatat dintele. A scos cu un instrument toata caria. Dar nu m-a durut deloc. Am simtit doar cum apasa putin pe dinte, ca atunci cand apas eu cu periuta mai tare cand vreau sa ma spal bine de tot.
Dupa ce a terminat de curatat, in locul unde fusese caria a turnat o substanta pe care a fixat-o cu un alt instrument. Mi-a spus ca imi pusese o plomba. De data asta, nu am simtit nimic, nici macar nu a apasat pe dinte deloc.
Nu trecuse un sfert de ora si dentistul mi-a spus ca terminase si ca dintele meu era din nou sanatos. Si mi-a amintit ca trebuie sa ma spal pe dinti de 2 ori pe zi, sa folosesc ata dentara si sa am grija sa nu mananc decat foarte rar bomboane, caramele, chips-uri si prajituri.
In tot acest timp, Stefan se uita uimit cand la doctor, cand la mine. Nu-i venea sa creada ca un pui de urs care inca bea din biberon nu tipase, nu plansese, nici macar nu se strambase un pic cand dentistul ii curata si plomba maseaua. Si se gandea „trebuie sa fiu curajos. N-o sa ma doara nici pe mine. O sa rada ursuletul Denis de mine daca ma plang de durere.”
Dar n-a fost nevoie sa se abtina. Nici pe el nu l-a durut deloc. In timp ce dentistul ii curata maseaua, el isi amintea ce vazuse cand doctorul ii plomba dintele lui Denis si isi imagina ca dintele lui incepe sa zambeasca si vrea sa se joace cu dintii sanatosi de langa el, exact asa cum facea si el cand se facea bine dupa ce fusese bolnavior.
Cand a terminat de plombat maseaua lui Stefan, dentistul i-a spus ca acum are toti dintii sanatosi, dar ca trebuie sa aiba mare grija de ei. Stii ce ai de facut, nu-i asa?, l-a intrebat dentistul pe Stefan.
-Sa ma spal de doua ori pe zi, sa nu mananc dulciuri sau chips-uri, sa ma curat intre dinti cu ata dentara si sa ma clatesc cu apa dupa ce mananc.
-Foarte bine, l-a laudat doctorul. Ce bine ar fi daca toti pacientii mei ar sti regulile astea la fel de bine ca tine.
In padure, se facuse de mult noapte. Luna statea mandra pe cer, aruncand catre pamant raze argintii. Animalele sa stransesera unele mai aproape de altele, fiindca se lasase si frigul. Cu o voce molateca, ursuletul Denis le-a spus:
„Asta a fost povestea despre baietelul curajos din Romania. Sper ca v-a placut. Si sa stiti ca lui Stefan nu i-a mai fost niciodata frica sa mearga la dentist. Si s-a spalat in fiecare zi de 2 ori pe dinti, fara sa sara peste vreun periaj.”

isi suge degetul?

nu te ingrijora si in niciun caz nu-i interzice sa o mai faca.
in schimb, daca ai putin talent la desen, picteaza-i pe deget personajul preferat din desene animate sau eroul preferat din basme. Sau doar un soare cu raze multicolore si spune-i ca daca isi va suge degetul, imaginea va disparea si personajul/eroul va fi foarte trist ca prietenul lui cel mai bun l-a alungat.
La fel de bine pot functiona si abtibildele de tip tatuaj. Doar sa ai grija sa fie o imagine care ii place.

daca v-a placut...

si daca celui mic ii e frica sa mearga la dentist iar dumneavoastra nu-l puteti convinge ca nu trebuie sa-i fie teama, trimiteti un mail la povestipersonalizate@yahoo.com avand drept subject numele si varsta copilului dumneavoastra. Si in 2 zile, veti primi o poveste personalizata care il va face sa va traga de maneca sa-l duceti la stomatolog.
orice alte detalii pe care le considerati importante si care l-ar face pe cel mic sa se creada cu adevarat eroul povestii sunt binevenite (exclus numele dentistului sau al cabinetului la care ati facut sau doriti sa ii faceti programare).

poveste de test

A fost odata ca niciodata un baietel pe nume Andrei, care locuia cu parintii intr-o casa mare si frumoasa, cu o gradina plina de trandafiri si lalele, la marginea Orasului Fermecat.
In fiecare dimineata, Andrei, un copil cu parul blond si ochii verzi ca doua smaralde, iesea in gradina si se juca printre flori, carora le gasise fiecareia cate un nume. Pe una din lalele o chema Ana, pentru ca doua dintre petalele ei erau putin inclinate in jos si lui Andrei i se parea ca seamana cu urechile colegei lui de la scoala, pe nume Ana. Un trandafir purta numele de Bogdan, pentru ca de fiecare data cand iesea in gradina, se intepa in spinii lui. Si asta il facea mereu sa se gandeasca la ceva de neinteles care i se intamplase acum doi ani, cand se juca cu mingea cu vecinul lui Bogdan si a simtit niste intepaturi puternice in picior cand din greseala a lovit in piciorul prietenului sau si nu in minge. Mami ii spusese ca se electrizase si ca nu era nimic de speriat, dar lui i-a ramas intiparita in minte senzatia pe care a simtit-o atunci.
O zambila ratacita prin gradina, singura de altfel, de un roz pal, era Maria, dupa numele fetei care venea in vizita in fiecare duminica impreuna cu parintii ei si care se aseza intr-un colt al sufrageriei si isi pieptana papusa cu par lung si negru ore intregi, pana se facea seara si musafirii plecau.
Azi insa, Andrei nu a mai avut timp sa iasa in gradina sa se joace, pentru ca de cum s-a trezit, mami i-a spus ca vor merge la dentist. Andrei nu stia ce e un dentist si nu mai fusese niciodata intr-un cabinet stomatologic, dar mami si tati ii spusesera ca dupa ce va merge acolo, dintele care il durea de doua zile se va face bine.
„Dintele meu e bolnav,” se gandea Andrei. „Dar cand eu sunt bolnavior, mami si tati imi dau medicamente care nu au gust bun si siropuri amare. Odata, cand am iesit in gradina si ploua, am racit tare rau si am facut injectii. Ma durea mult si plangeam de fiecare data. Nu mai vreau sa fac injectii niciodata. Oare dentistul o sa-i faca injectii dintelui? Dar daca ii face dintelui, o sa ma doara si pe mine. Nu vreau la dentist. O sa le spun ca nu ma mai doare.”
Dar mami si tati nu l-au crezut cand le-a zis ca nu il mai doare si i-au spus ca trebuie sa mearga la dentist, altfel dintisorul bolnav o sa-i cada si n-o sa-i mai creasca altul in loc cum se intamplase pana atunci.
Ajunsi la cabinetul stomatologic, i-a intampinat un barbat in halat alb care l-a intrebat pe baietel cum il cheama si care dinte il doare. Apoi, dentistul i-a spus sa se aseze pe un scaun inalt si lung, mai lung decat un fotoliu si sa deschida gura mare ca el sa poata vedea dintisorul bolnav.
„Da, e nevoie de o plomba,” i-a zis dentistul mamei lui Andrei si apoi a dat drumul la televizor si, intorcandu-si privirea catre baiat, i-a spus: „E episodul meu preferat din Tom si Jerry. Iti place?”
Fara sa raspunda, Andrei a inceput sa urmareasca aventurile celor doi inamici cat timp barbatul in halat aseza langa scaun tot felul de instrumente de metal.
Episodul era la jumatate cand dentistul i-a zis lui Andrei: „O sa opresc putin desenele ca sa-ti fac bine dintele. Si apoi te poti uita in continuare cat o sa vorbesc eu cu mami.”
Apoi si-a scos telefonul din buzunarul halatului, a apasat cateva taste si imediat s-a auzit melodia care se aude mereu inainte sa inceapa un episod din Tom si Jerry.
Dupa nici 10 minute, timp in care telefonul doctorului a umplut cabinetul cu melodii din desene animate, dentistul i-a spus baietelului ca dintele lui s-a facut bine.
Lui Andrei nu-i venea sa creada. Nicio injectie, nicio durere, nu simtise nimic. Tot timpul se gandise la desene animate si isi adusese aminte de episoadele lui preferate.
Dentistul a dat din nou drumul la televizor si apoi a inceput sa-i explice ceva mamei baiatului.
Cand s-a terminat episodul din Tom si Jerry, mami si tati i-au zis lui Andrei ca e vremea sa plece acasa. Odata ajuns inapoi in casa mare si frumoasa de la marginea Orasului Fermecat, Andrei s-a uitat pana seara la desene animate.
Si inainte de culcare, a rugat-o pe mami sa caute melodii din desene animate pe care el sa le asculte cat timp se spala pe dinti. O melodie pentru spalatul pe dinti de dimineata si una pentru cel de seara. Auzise el cand dentistul ii spusese mamei ca trebuie sa spele de 2 ori pe zi ca sa nu i se mai imbolnaveasca dintisorii.

Morala, sau pontul pentru parinti: Inregistrati pe telefon cateva melodii din desenele animate pe care cel mic le urmareste cu placere (minim 2 minute, preferabil fix 2 minute) si de fiecare data cand se spala pe dinti, spuneti-i ca trebuie sa-si perieze dintisorii pana se termina melodia.